"E destul de târziu acum, iar urechile îmi ţiuie. Nimeni nu ştie că am revenit şi sincer, nici n-am de gând să afle cineva. În apartament predomină o atmosferă apăsătoare, de moarte. Uitându-mă în oglindă, chipul bătrân îmi oferă acelaşi zâmbet sarcastic, iar un râset amarnic îmi tună în urechi. E posibil ca după atâţia ani să simt la fel? Nu s-a schimbat nimic? Mă duc la somn acum. Poate lumina de mâine îmi va limpezi mintea, iar eu voi putea începe o nouă viaţă."
Extract from my upcoming short story. Stay tuned!
No comments:
Post a Comment