Sunday, October 11, 2009

Ză maus!

V-am promis acum o săptămână un articol despre "aventurile mele de marţi". Ei bine, aventurile de marţi s-au transformat în aventurile săptămânii şi nu au fost tocmai ale mele. Ok, cred că ar fi cazul să vă luminez. Acum vreo 2 săptămâni am intrat cu Lalla într-un magazin unde am găsit această micuţă, drăgută... chestie: un şoarece de cauciuc. Când îl vezi ai impresia că este doar o jucărie, dar atunci când pui mâna pe el, ai parte de cea mai ciudată senzaţie posibilă. Adică este moale şi aduce foarte mult cu un şoarece adevărat. Aşa că am decis să-l cumpăr, având în vedere că majoritatea oamenilor din clasă nu agrează şoarecii. Good prank, isn't it?
Buun. Prima care a fost "păcălită" de şoricel a fost tocmai Missy. Au urmat 2 zile de coşmar pentru micuţa creatură, şi, deşi a fost pus la loc sigur, pisica l-a găsit şi l-a ascuns. L-am găsit apoi sub pat, fără jumatate de coadă.

First day of school: L-am pus pe şoricel la căldurică în buzunărelul de la ghiozdan şi am plecat la şcoală. Aveam în gând să-l pun într-un loc strategic [lângă coşul de gunoi unde chiar îşi mai făcea apariţia din când un când un şoarec adevărat] şi să aştept să-l observe careva şi să ţipe. N-am avut noroc. Trebuie să vă spun că ai mei colegi sunt puţin... mai mult obsedaţi de cărţile de joc şi am ajuns în stadiul în care acestea nu se mai ajung. Şi, se întâmpla să am şi eu un pachet de cărţi [da,da.. ăla cu semnătura lui Marco]. Şi aşa, Simona baga mâna în ghiozdan, iar în loc să scoată cărţile, dă de un şoricel. Îl scoate, ţipă, pe lângă ea, toate fetele. În scurt timp, şoricelul a devenit atracţia no. 1 a liceului. I really felt like I was the manager of some kind of star. Gen toată lumea mă întreba... de unde l-ai luat, cât a costat, ce face bla bla.
Următorii pe listă pe care şoricelul [fără nume, de altfel] trebuia să-i sperie au fost, evident, profesorii. Lipit pe perete [vedeţi voi, şoarecele e un soi de superman], la catedră, pe bancă, şi-a îndeplinit sarcina cu brio. De asemenea era să rămân de câteva ori fără el, fiind luat pentru misiuni şi pe la alte clase, sau agăţându-se prin locuri mai puţin... accesibile.

Şi când spun locuri mai puţin accesibile mă gândesc la tavan. Da, tavanul de pe coridor, înalt de vreo 3-4 metri. Situaţia a stârnit un râs general, amestecat cu vocea mea [super-mega-extra-hiper răguşită, de altfel] care striga "Nu mă interesează, tu îmi iei şoarecu` de pe tavan acuuuuuuuuuuuuum, în clipa asta!!!!", evident, tot printre hohote de râs. Foarte tare a fost că absolut TOATĂ lumea prezentă era cu gura căscată, cu câte un zâmbet tâmp, privind pe tavan. Pe bune, ziceai că suntem oameni preistorici care au descoperit soarele =)). Până la urmă, cu chiu cu vai, mi-am recuperat şoarecele.

În prezent, starea lui de sănătate nu este tocmai bună: prezintă leziuni grave cauzate de pisică, şi pentru că vară-mea aia mică şi-a băgat dinţii în el + jumătate de coadă lipsă, cum v-am mai spus.

În continuare, câteva poze cu el. Nu am pozele de pe tavan, pentru ca subit oamenii nu îşi găsesc cablul de date. Dar o să pun una as soon as I get one. Enjoy! [click pentru a vedea la dimensiune mărită]

 
Posted by Picasa

Sunday, October 04, 2009

Several thoughts

1. Ştiţi, apare un moment în viaţa oricărui [mai mult sau mai puţin]artist când pur şi simplu cuvintele refuză să se arate şi stau acolo ascunse într-un colţişor călduros al minţii. Nu le învinuiesc, winter is near, weather is bad. Dar e totuşi frustrant când simţi nevoia să scrii şi nu poţi concepe nici măcar o frază. It sucks, really. And after all, tot ce poţi să faci e să-ţi storci ultimii neuroni pe care îi mai ai ca să scrii ceva cât de cât relevant. Apoi te enervezi şi arunci la gunoi, iar dupa o săpămâna îţi vine o idee geniala despre cum ai putea să continui povestea... şi realizezi că povestea nu mai e. Ah well. Nu vă panicaţi dacă nu înţelegeţi ceea ce zic eu aici. Chiar nu trebuie. Singurul motiv pentru care scriu postul ăsta e că n-am mai pus nimic de o săpămâna şi nah... trebuia să fac ceva.
2. În altă ordine de idei, quiz-urile de pe FaceBook sunt pur şi simplu geniale, amuzante bla bla. And FaceBook is way better than silly hi5. [Off topic: Nicu mi-a spus acum câteva săptămâni că nu îi place că îmbin româna cu engleza. În acest caz, o să fac tot posibilul să o combin în continuare *mad laugh*].
3. Zilele trecute mi-a venit super-mega-extra ideea genială pentru un nou post, pe care, din păcate, îl pot scrie de abia marţi seară şi asta dacă am noroc. Ca să fiu mai explicită, postul se va referi la aventurile mele de marţi. Ştiu că deja vă uitati gen wtf? la ecran pentru că e imposibil să mă gândesc la cum va arata un post ce va vorbi despre acţiuni care nu s-au întâmplat încă. Ei bine, în cazul meu e posibil, pentru că am planuri mari. Din nou, repet, încă o dată, iar, again: nu e nevoie să înţelegeţi.
4. Ştiaţi că am aceeaşi parolă peste tot? =)
5. In exclusivitate, tocmai ai omorât o muscă. EU EU EU EU! O.o
6. Supernatural devine din ce în ce mai naşpa *sighs*.
7. Ha! Ăsta se leagă de primul post. Dacă la început nu aveam nicio idee, apoi pe la 2 şi 3 a apărut explozie de inspiraţie, am rămas din nou fără combustibil.
8. Ehe! Dacă stau bine şi mă gândesc, din tot ce am scris aici ieşeau frumos pe puţin 4 posturi. Oh damn.
9. Iar la final, vă las. Mă întorc la traducerea mea a unei poveşti despre o tipă de la sanatoriu. By myself.
10. Vă las să vă delectaţi cu nişte poze [click pentru a vedea mai bine]:
 
Posted by Picasa