Capricornul la Volan

Gradul riscului de a face accident:
Soferul, nascut inainte de Revelion, sau imediat dupa, e pur si simplu o ambuscada pe roti! 13% din accidente au loc din vina lor – e un record intre semnele zodiacale… Incapatinati si suparaciosi, Capricornii seamana teroare pe drum. Ei nu semnalizeaza schimbarea directiei de mers. Viteza cu care merg de obicei, e dubla fata de cea legala. Se baga pe contrasens. Iar nenorocirea principala – este ca ignora in totalitate semnele de circulatie. Nu le observa, si punct! Ii incurca probabil coarnele. Ocupand locul 8 in raiting-ul riscului de a face accident, Capricornii cred cu fermitate ca accidentele rutiere sunt pentru alti soferi, iar nativii din aceasta zodie fac tot posibilul pentru a ajunge la destinatie cat mai repede.

Stilul de a conduce:
Pentru Capricorn, regulile de circulatie sunt un fel de Biblie. Da Doamne ca toata lumea sa conduca la fel de bine cum o face el. Sa mearga pe prima banda cu 50 km la ora? Nu, asta nu e stilul lui. Un astfel de comportament ar putea fi un exemplu de valoare, crede el, pentru alti conducatori.

Recomandari pentru cel, care “sta langa” sofer:
Inchideti ochii si gura, chiar nu are rost sa va agitati.

Automobil: – este atras de modelele clasice si traditionale. Pentru el o varianta buna ar fi un Volkswagen sau in Jeep Cherokee. Acest nativ are pretentii ca masina sa fie cat mai practica, viseaza ca aceasta sa-l serveasca vesnic, si sa suporte in tacere greutatile si neajunsurile caii vietii (a soselei). Ca doar Capricornul gaseste drumurile care sunt pline de pante abrupte. Capricornul incapatinat merge dupa plan (harta localitatii) si cronometru, si drumurile uitate de lume si pline de obstacole – sunt ceva firesc pentru el.
Alte zodii

Sa dau sau nu de carnet?
	Da
	Nu
pollcode.com free polls

Oh, I can't wait to be king!

2C

Just when I thought I was past my Johnny Depp fangirl period...
Chocolat = the perfect movie mix. First, you bake an original plot, then you add lots and lots of chocolate, pour some Johnny Depp, stir and add a 60s touch.

On another note, today is a big day, my friends. Winter Solstice, that is.

Sun enters the Capricorn
And Sun will start to shine!

74 bands :D

În imaginea de mai jos sunt 74 formaţii. Good luck :D



Click pentru mărire. Alt click pentru altă mărire. Click din nou pentru micşorare. Back pentru a reveni aici :D

I feel malefic.

Vreau să scriu pe blog, chiar vreau, vreau, vreau. Dar nu găsesc niciodată timp/subiecte/chef. Dar serios că vreau să scriu mai des!
All righty then... Să începem cu începutul.

1. HARRY POTTER;

Yes, m'am. A fost cel mai frumos film HP făcut vreodată. Ever! Nu punem la socoteală primele 2 filme, pentru că sunt... diferite. Pentru o carte cu o acţiune atât de complexă, filmul este genial. Dacă ar fi fost după mine, aş fi făcut toate filmele, începând cu Goblet of Fire, în câte două părţi.

Highlights:

1. Începutul. Absolut genial, nu cred că ar fi existat o metodă mai bună să explice "sacrificiul" Hermionei. Well done!

2. Conacul Malfoy part 1. Uite o scenă făcută mult mai bine decât in carte. În primul rând se observă clar figura lui Snape care parcă ar vrea să o ajute, dar nu poate. Apoi, Voldemort vorbeşte... normal cu Devoratorii Morţii. În carte ai impresia că are cel putin 3 capete... Şi se vede frica lor, dorinţa de a fi cel mai bun adept etc. Ah, şi Nagini este un şarpe extraordinar şi vreau să-l iau acasă.

3. Scena sărutului. Perfectă, ce să mai! George a fost extraordinar!

4. Ministerul Magiei. Din nou, o parte care mi-a plăcut mult. Amuzantă şi care te ţine în suspans în acelaşi timp.

5. Horcrux scene. Brilliant! Scena aia a cuprins toate temerile lui Ron. Si Harry - demon şi Hermione - demon sunt minunaţi.

6. Povestea celor trei fraţi. La început credeam că o să citească toată povestea şi deja mă gândeam că va fi plictisitor. Dar animaţia a fost o surpriză şi chiaaar nu mă aşteptam. Foarte bine făcută.

7. Voldemort şi Grindelwald. Da. Frumos. Idem ce am zis la 1. Voldemort vorbeşte cu Grindelwald ca de la cel mai puternic vrăjitor întunecat la predecesorul său. Parcă îl... respectă. Şi Grindelwald îi răspunde la fel, ca şi cum i-ar vorbi unui ucenic. Voldemort găseşte informaţia şi pleacă. Ori, în carte e ceva de genul "Yo, motha' fucka'. I'm the new shit in town so tell me where da wand is." Şi apoi îl mai şi omoară.

8. Bellatrix. Personajul ăsta este nebunie curată. Şi când mai este jucat şi de Helena Bonham Carter atinge perfecţiunea. Nu cred că există cineva care să o fi jucat mai bine pe Bellatrix.

9. Scabior. Mai. Trebuie. Să. Spun. Ceva? *faints*.

~Dacă mai e ceva de adăugat şi am uitat, o să revin~

Downs:

1. NU A FOST 3D!!! DE CE??? AR FI FOST PERFECT 3D!!!!!! AAAAAAAA :(((((((((((

2. Plecarea Dursleyilor. A fost cam seacă. Mă aşteptam la ceva mai dramatic.

3. Patronusul lui Kingsley. Serios? Parcă îi anunţă că pleacă în vacanţă în Bahamas, nu că "MINISTERUL A CĂZUT, DEVORATORII VIN SPRE VOI!!!!!!!!!!!"

4. Protecţia lui Harry. Adică... let me get this straight: Harry e căutat de toţi şi la nuntă apare ca şi Harry? Şi nu foloseşte pelerina invizibilă nici măcar o dată pe parcursul intregului film. A. Şi te mai întrebi de ce te prind Devoratorii...

5. Ron. Ok, înţeleg că medalionul are o influenţă negativă asupra ta, dar... nu am aflat asta din FILM. Pur şi simplu, izbucnirea lui Ron pare din senin. Ar fi trebuit s-o accentueze puţin.

6. Harry şi Hermione. În film îi arată de parcă s-ar petrece ceva între ei, ceea ce este cu totul neadevărat. Dimpotrivă, Hermione şi Ron se fereau de Harry şi vorbeau în şoaptă and so on, nu Hermione şi Harry.

7. Background stories. Prea puţin Kreatcher. Prea puţin Dumbledore. În opinia mea era o chestie importantă să ştim care era relaţia dintre Dumbledore şi Grindelwald. [hint: cum ştim cum de a ajuns bagheta de soc la Dumbledore, în film?]

8. Portretul lui Phineas. Nu l-au luat niciodată din casa lui Sirius. Cum de a ştiut Snape unde să plaseze sabia?

9. Vizita la Xenophilius. Acolo vedeau replica diademei Helgăi Ochi-de-Şoim. Aka un posibil horcrux. În film lipseşte chestia asta.

10. Conacul Malfoy part 2. E cam grăbită toată scena. În pivniţă, lui Ron parcă nici nu-i pasă de Hermione, Hermione se comportă de parcă ar fi primit doar o palmă. Devoratorii Morţii sunt apatici, când sunt dezarmaţi de uită de parcă oricum s-au plictisit de duel. Singura care salvează scena e Bellatrix. [a, şi Dobby când e cocoţat pe candelabru]

11. Moartea lui Dobby. Nu atât de spectaculoasă precum mă aşteptam. Nu e chiar un down, pentru că o salvează scena de dinainte, şi anume când Bellatrix aruncă cuţitul. E suspans, parcă parcă ai impresia că vor reuşi să Dispară la timp. Apoi după ce vezi că şi cuţitul dispare, e clar că unul din ei a fost rănit.

12. Subtitrarea. Half-Blood nu înseamnă Sânge-Mâl, you Muggles!

Da, ştiu că sunt mai multe "downs" decât "highlights" şi ştiu că sunt mai dezvoltate, dar, somehow, e mai uşor să te plângi decât să fii mulţumit. Chiar şi aşa, a fost un supermegaultrahiperfbfebrwfantastic film.

2. SUPERNATURAL;

I miss talking about TV shows. And I miss supernatural. Serialul ăsta obişnuia să fie preferatul meu. Ok, o mică recapitulare. Primele 2 sezoane au fost simple, drăguţe, amuzante [Oh da! Mai ales amuzante]. Sezoanele 3 şi 4 au fost ceva mai complicate, dar super interesante, cu genul de episoade care te făceau să nu mai poţi de nerăbdare să apară următorul şi următorul. În sezonul 5 au cam exagerat puţin treaba cu îngeri-demoni, dar overall a fost un alt super sezon... the four horsemen şi zeităţile antice au fost o idee bună!

Eeei, ajungem acum la sezonul 6. Momentan au apărut 9 episoade, este aproape jumătatea sezonului şi încă nu mă prind despre ce e vorba. Cu părere de rău o spun, încep să exagereze.

1. Sam nu are suflet. WHAT.THE.FUCK.

2. După ani de vânătoare işi dau seama că dacă omoară creaturile Alpha [adică prima creatură a fiecărei specie de monştrii] vor distruge toate exemplarele. Asta-i destul de interesant, da...

3... Doar că: trebuie să găsească Purgatoriul unde cică se duc sufletele monştrilor, demonilor lala şi unde, aparent, se afla sufletul lui Sam. Adica cel mai probabil se repeta istoria din sezonul 2, când au deschis Poarta Iadului.

Ce imi place e că eu una mereu am zis că trebuie să existe un loc unde se duc demonii după ce sunt ucişi, pentru că nu au cum să dispară pur şi simplu. Alpha Vampire a spus că are o mamă, iar dacă directorul serialului vrea să repare nişte greşeli, ar face bine să o readucă pe Lilith în show, mai ales că acum ştim că e posibil.

4. Rudele lui Sam şi Dean sunt enervante!!! Mai ales Samuel.

5. "We're family, Sammy!" Nu, serios. Dacă mai aud asta o singură dată, ma urc pe pereţi. Nu cred că există niciun clişeu mai idiot decât ăsta. No! Never!

Episoade preferate, so far:

-Live Free or Twi-Hard: Orice chestie care face mişto de Twilight e WIN!

-Clap Your Hands If You Believe: Ok, I get it. Zâne. Penibil, da. Dar trebuie să recunosc că a fost amuzant episodul.

Special thanks to.... *drumroll* Castiel. Dacă n-ar fi fost el, serialul şi-ar fi pierdut şi ultima fărâmă de amuzament.

Ah well, we'll wait and see.

P.s: Ascultam zilele trecute Survivor-Eye of the tiger şi mi-am adus aminte de "the real supernatural". Cântecul ăla era ca un imn al serialului, se potrivea de minune. Acum... *sheds a tear*

3. DEXTER;

Perfect! E serialul perfect! Ok, Dexter are 5 sezoane până acum [sezonul 5 fiind în derulare], fiecare sezon având câte 12 episoade. Structura e simplă: Primele 3-4 episoade te introduc în atmosfera show-ului, lalala, urmatoarele 3-4 sunt aparent simple, normale, dar în ultimele 5 minute se întamplă ceva neaşteptat care te lasă în pom, până explodezi că nu mai poţi aştepta să vezi ce se întâmplă apoi. În final, ultimele 3-4 episoade sunt... puternice, agresive, nu te lasă să te relaxezi nici măcar 2 secunde, deţin coroana în materie de suspans.

Buuuun. Deci cam asta se întamplă în Dexter.

Top al sezoanelor:

5

4

2

1

3

Buuun, sezonul 5 deci. Momentan au apărut 10 episoade, în 3 zile apare al 11-ea. Şi este... AAAAAAAAAA nici nu ştiu ce să zic.

În acelaşi timp vreau să spun toooooot despre el, dar apoi mă răzgândesc pentru că nu are cine să-mi răspundă şi vă rog vă rog vă rog. Anyone, spuneţi-mi că sunteţi la zi cu sezonul, că vreau să vorbesc despre el.

Ok, în mare: Debra e deşteaptă, Dexter şi partenera lui au dat-o rău de tot in bară, some weird dude a pus camere de filmat în apartamentul lui Dexter şi... aaarghhhh e minunat, uitaţi-vă, please!

Disclaimer: Read at your own peril. Postul poate conţine urme de spoiler

Edit: Blogspot sucks. Nu functioneaza culorile....

3 weeks to live

Sonia: poti sa pui asta pe blogul tau ?

Nu, nu pot.

Cu plăcere.

Comentariu literar.

Hello world! Today we're discussing... poetry! :)
V-aţi întrebat vreodată ce ar zice "marii poeţi" dacă ar vedea cum le interpretăm poeziile? Eu da. Şi am ajuns la o concluzie nu tocmai plăcută. Cred că s-ar enerva la culme şi ar muri din nou. Sunt 100% sigură că tema unei poezii, in viziunea autorului, nu e nici pe departe aceeaşi cu ce credem noi că e. Nu înţeleg un lucru. Citeşti o poezie, e frumoasă, îţi place. De ce pisici mai trebuie să o comentezi, pentru că ORICUM NU O COMENTEZI BINE PENTRU CA ORICUM NU AI DE UNDE SĂ ŞTII CE A SIMŢIT BIETUL POET CÂND A SCRIS-O.
Ca să dau un exemplu. Se ia un vers oarecare "E noapte". Ce înseamnă? Că poezia se petrece noaptea? Nuuuu, nicidecum. Cu siguranţă este ceva ascuns în spatele versurilor, poetul se simţea incredibil de depresiv, iar noaptea sugerează întunericul din sufletul său. Nu are cum să fie vorba despre fenomenul numit noapte, ar fi prea simplu. Oh, yes, I'm telling you. E despre o AMĂRÂTĂ DE NOAPTE.
În altă ordine de idei, nu înţeleg de ce toţi îl idolatrizează pe Bacovia. Omul ăla a pus nişte cuvinte "puternice" într-un enunţ şi gata, are un talent incredibil. Mie una poeziile lui mi se par extraordinar de... fără sens.

Şi tare-i târziu
Şi n-am mai murit

Hai nu mai spune, serios? E super mişto, n-am ce zice...

Copacii albi, copacii negri

Faza e că nu am văzut niciodată copaci albi şi copaci negri. Uuu, ce super înţeles ascuns e aici? Sau poate doar nişte cuvinte aruncate aiurea, pentru a "prinde la public"? Your poem is clicheed. Big time.

Sau râd şi pornesc înspre casă

Aviz amatorilor: dacă obişnuiţi să scrieţi poezii depresive, nu aveţi voie să scrieţi şi poezii ceva mai vesele. Râsetul din astfel de poezii va sugera automat o stare de isterie.

Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie arse, arse, de metal
Veşminte funerare de mangan
Negru profund, noian de negru

Observ talentul nemărginit în repetarea aceloraşi cuvinte într-o strofă. Şi... ce ai vrut să zici? Nu vad absolut nicio idee, acţiune in versurile ăstea. Pur şi simplu nişte versuri ilogice.

Şi acum, dragii mei, urmează controversata poezie "Plumb". Deja nu mă mai obosesc să vorbesc despre cât de [in]expresivă e poezia sau de cât de [ne]talentat e domnul Bacovia. Ce mi-a atras atenţia despre poezia asta este că a fost scrisă/concepută/gandită/naibaştie cât autorul a fost închis într-o clopotniţă. Vă propun un mic test. Răspundeţi la urmatoarea întrebare.

Ce aţi face dacă aţi rămâne blocaţi într-o clopotniţă?
a. aţi încerca să vă eliberaţi;
b. aţi striga după ajutor;
c. aţi scrie o poezie.

Eeeei, exact. Acum aţi ajuns la concluzia mea. Eşti închis cu un ditamai clopotul. Cu siguranţă nu ai avea cum să-i anunţi pe ceilalţi unde eşti...

O altă poezie care mi-a atras atenţia este "Ultima oră" de Ion Minulescu. Surprinzător, mi-a plăcut. E micuţă, drăguţă, simplă. Despre un trapezist care moare în urma unui accident. Despre ce este vorba in poezie? Oooh, cu siguraţă este despre viaţa scurta a omului, care se poate termina brusc şi ca omul este mereu un acrobat într-un circ permanent. Nu. Nici vorba de acrobat care moare.
Sau în Harap Alb. Motivul Podului - maturizare. Zău? Eu cred ca e vorba de un... umm.. cum îi spune? Ah, da. Pod!!! A trecut un pod. Cu toţii trecem poduri... şi nu cred că ne maturizăm aşa, bam! Asta ar însemna să fim cu toţii de 1000 ani+.
Mă rog. Dacă vreodată voi scrie o poezie/poveste etc şi o voi publica, o să-mi fac eu singură comentariul şi îl voi publica la sfârşitul volumului. De ce? Pentru că pentru mine noaptea e noapte şi podul e pod.
Şi aşa ar trebui să rămână.